Inca mai caut

cred ca am nevoie de o schimbare

(: Zmeurovision :)

hai ca toata lumea stie cine a castigat, cine-i pe locul trei si etc.

eu zic doar atat:

bravo Oslo! jos palaria norvegieni! pentru mine a fost cea mai frumoasa editie pe care am vazut-o!

dragut mesajul: EUROPA NU SE LASA!

melodii absolut superbe daca stai sa le analizezi obiectiv nu ca fitzele gingas de handicapato-cretine pe care le am in scumpa mea nenorocita clasa.

fuck you

si melodii care mi-au placut… cat m-o lasa netul:)

incep cu rock… evident

felicitari, Romania! m-au surprins romanasii; surpriza surprinzator de surprinzatoare:) da, e intentionata chestia:P

Asteapta… numai putin

asteapta caci aduc imediat versurile. care, mai? pai minunatiile de la concursul de fizica! mda, pai, sincer, acum, trebuie, sa, recunosc: abia in ultimele 20 de min, capusorul meu mirobolant a observat intr-un mod miraculos ca mai mult de jumatate din subiecte se aflau pe spatele foii! ah, o nimica toata! i se intampla oricui… o data in viata odata…

Zambet pierdut peste o coasta

Ti-as fi daruit o paleta…

Plina de ploi curate

Si lumina verde.

Ti-as fi inapoiat lacrimile…

Caci fara ele nu ai mai putea rade atat de strasnic.

Ti-as fi inchis degetele intr-un pumn mic

Si as fi uitat de ele acolo

Cam un anotimp.

Si as fi facut multe, daca m-ai fi lasat.

Dar n-are rost.

Tu ai fost

Eu am plecat.

Liliac

Frunze negre se vad din parul tau

Si pasi absurzi se aud din dormitor.

Daca as putea citi din creierul tau…

Daca as putea ajunge pan’ la dormitor.

Multumesc

sunteti exraordinari, copilasi!

Zici ca parca m-am tampit

oh, dar nu-ti mai face griji! de acum nu ma mai scuz pentru ceea ce fac, blogule! nu te am ca sa fiu judecata

iar tu draga melodie, ma disperi. este atat de aiurea sa te trezesti numai pentru ca ai auzit aceasta muzichie, sa o asculti fredonand-o cu fratele tau si dupa sa te culci la loc 2 ore. dauneaza grav proiectului la fizica!

e mai bine sa fie ascultata la casti… adica e ceva ciudat la vocea acestui Jonas. Doamne ce am ajuns sa fac!

16

ha ha ha ha ha hiu hiu chit

melodia acestei zile

de mult n-am mai facut asa o nebunie              sunt prostuta?

mda multumesc                                                         dar nu proasta

si nu, n-am zis niciodata ca as fi fericita

sac iti amintesti?                                           sper ca le-am asezat corect

ti-am zis odata ceva legat de asta                    innebunesc?

acum te privesc stii tu cum                                dupa tine?

ha ha ha ha ha hiu hiu dublu chit

aaaa da P.S.: 16, te urasc! ghici de ce, 16!

si stiu ca melodia nu se potriveste cu 16 daarrrrrrr mrr:))

Ma simt altfel?!?

Sfarsitul primului capitol de sus in jos

Imi fumez tigara si urme rosii se stacojesc pe dansa. Picior peste picior, pe un scaun de catifea. Privesc spre un loc unde se afla o persoana. Zambesc cu toata rochita aproape moderna si fumez. Urmele rosii inca se stacojesc. Localul este plin si plin de armonie veche incetosata. Zambesc picior peste picior si ma joc cu tigara.
Imi privesc fiul. Si el sta pe un scaun de catifea. Si eu stau dreapta. El canta. Eu ascult. Eu sunt mama? Clape, clape, clape. Copilul acesta e fiul meu. Scaunul e teapan, iar pianul sta cu coada spre mine. Asa e mai bine. Sunetul se propaga mai repede si mai tare. Imi simt mai bine fiul astfel. Vi-l prezint. Este viata mea. Copilul de la pian, cantaretul efeminat cu trasaturi masculine. Am 2 fii: un baiat si un pian.
Am terminat a doua tigara si el nu se mai opreste. De mult nu mai imi spune mama. Adevarul este ca oricum nu sunt mama lui. Nu sunt decat jucaria care l-a sustinut pe tot parcursul acestui dum spre stralucire. Stralucirea cui? A culorii negre de la pian si ale clapelor, clapelor, clapelor. Ma pierd in muzichia lui. Nu este Mozart, Beethoven si nici Ceaikovski. E mai mult – este fratele meu, atingand un pian. Picior langa picior, el; picior peste picior, eu.
Mi-am dorit mult sa pot simti si eu un pian, dar eu n-am avut o sora. Eu nu fac decat sa ma rotesc de trei ori in jurul lui, sa ma prefac ca ma dau peste cap si sa astept o minune asa cum am crezut ca ar exista. Eu credeam, adica mai mult speram, ca daca ai un pian nu trebuie decat sa te asezi la el, sa ai o stare de spirit intensa si sa te apuci sa atingi clapele. Cu oroare am descoperit ca nu-i asa si din acest motiv mai trag acum un fum.
Dar mi-am sustinut fratele. Astfel stau acum intr-un local select si respectat, intr-o rochita aproape moderna, fara sot, fara extensii sau bani, ci cu un frate celebru, cantaret efeminat. Am alungat fantasmele ce ma bantuiau. Nu ma mai chinui cu dezamagiri trecute. Sunt femeia din spatele barbatului de la pian, pe care-l aplaudati atat de aprig. Observ si in priverea lui focul pe care l-am simtit si eu terminandu-mi ultima tigara pe ziua de azi.

- Iar mirosi a fum.

Plimba-te si taci

pentru ca nu mai suportam sa tot vad ultimul post. cu toate ca de fapt nu ma suport pe mine

Dintr-un om pot iesi doi :)

uneori timpul sta in loc iar tu te trezesti cu cearceaful  intre dinti, trebuind sa iei o decizie. lumea e asa o furtuna a fabulosului. orice ai alege, verdictul tot nu se intalneste cu linia echilibrului. asa ca ce mai conteaza? undeva acolo tot vei da de ambele raspunsuri. o cala alba nu inlocuieste o lalea alba. si niciunul din noi nu poate alege calea de mijloc, scumpule!

Ca sa te intrebi tu :P

Stimate Dragule Blogulete,

Iti las mai jos fandoseala mea din timpul orei de antreprenoriala (ciudata materie, ciudat prof, ciudata stare de spirit).

Copilarie in toamna

Am pornit pe un drum al inocentei. Corect ar fi sa te intreb ce parere ai. Dar, din moment ce am pornit impreuna, o sa-ti descriu perspectiva mea. Alaturi de tine ma simt copil, pentru ca si tu cand esti cu mine te comporti precum o acadea rosie printre multe bombonele care tipa. NU faci gesturi mari. Stii ca acelea sunt un nimic pentru persoane ca mine. O atingere usoara a unghiei de la degetul mic al mainii stangi, o gluma mov, o ocheada zambitoare sau chiar o suvita fluturanda care se amesteca virtiginos cu culorile Soarelui. Canta-mi ceva! sau canta-ti ceva! Chiar si asa voi intelege misterul tau. Mistic… De ce ma simt o fetita cu cap mare, maini si picioare mici? Si de ce inima mea de plastilina este modelata de bratele tale? Spune! Esti si tu de acord cu mine? Oricum nu conteaza, pentru ca un drum al inocentei nu este decat un suras perfid pe care doar unul din noi il controleaza. Iar eu sunt prea inocenta si tu prea… ce lista lunga.

Inscenare – Done

pentru o secunda puteam spune da. pentru o secunda puteam zice merge si asa. dar secunda a trecut iar acum toti ne aflam in cadere libera. de unde? unde? de ce nu calculezi viteza fizica si probabilitatea matematica? totul a inceput cu un glob micut de cristal invelit in staniol alb pe care ai binevoit sa mi-l daruiesti cu zambetul acela in ochi. cand am stat in centrul covorului gri cu coatele pe genunchi privind interiorul rotitor al globului ti-am observat oglinda. m-am intors dar nu mai erai. am privit din nou globul si nici nu se mai rotea. nu mai esti. insa vei mai fi? scriu in continuare sperand sa nu uit. pentru ca ai fost, pentru ca am fost, pentru ca am fost amandoi.

Maine incep la 12+30

Versurile din capul meu: vrei sa spui ca nu sunt versuri? nu indrazni!!!!

te intreb: Mai vrei? raspuns: Nu, satul am fost dintotdeauna. te-as lasa intr-un desert adanc, cu serpentine prelungi si te-as lega cu un fir de nisip. as bate din aripi si as ridica tot praful in jurul tau, intr-un con continuu. te-as purta pe o firmitura de duna si as inghesui in corpul tau scrierile secrete ale vietii mele de alchimist. as calca pe mana ta stanga si as ingropa-o in adancul desertului. raspuns: O legatura nu se rupe ca lantul unui nisip. intrebare: Esti sigur?

gasesc ceva caracteristic mie: si trandafirul are culoare, si luna plange dupa un trandafir, si eu astept culoarea unui trandafir. daca intelegi ce zic    dar eu nu sunt luna si nici nu plang dupa un trandafir.

M i n t i l e n o a s t r e s e i n t o r c

cand mintea mea priveste inainte, a ta priveste inapoi? caci aceasta ar fi singura cale de a se intalni.

Am trecut si . . . ?!

La Multi Ani, blogulete!!! caci am uitat sa-ti spun si apropo, La Multi Ani si celor care vedeti pe aici titluri!

zbrr

pun ramasag ca un trandafir rosu nu este decat o floare. adorm privind stelele in departare. ghicesc in vise aripile pasarilor si rad mereu la zumzetul albinelor.

iar cu aripi de ceanura, scurse dintr-o frumoasa luna, voi invata sa ascult o viata si poate voi asterne o alta.

daca voi fi destul de aproape de urechea ta, iti voi auzi gandurile? iar daca le voi asculta, le voi intelege? si daca da, se vor intelege cu ale mele?

E rau de bine? E bine de rau?

si chiar daca te invarti in jurul propriului ax, el depinde de un altul, iar acela de un altul si tot asa. si ma simt o insecta mai mica decat o furnica si mai puternica decat un elefant. si voi ma credeti pe cuvant. si furnica ma priveste de sus, strivindu-ma cu universul ei neinteles de mine, pentru ca orice lume o va distruge pe cealalta.

multumesc Alex

I have the entire world inside
Inside my soul cause I
Don’t wanna live alone
Don’t Wanna die!

I have the entire world inside
Inside my heart so I
I’m gonna sing my song
And touch the sky!

If u seek my dreams
Flying over you
You will know the truth
Let’s enjoy the fun
No, no bomb, no gun
Just light of the sun!

RMCT

In acorduri de petarde retardate:

Forever and always I’ll be there for you…
If you’re in need just call on me
And I’ll be there..forever and always..
Forever and always I’ll be there for you…
If you’re in need just call on me
And I’ll be there..forever and always..

Ce ar trebui sa schimb?

sa schimb timpul? sa schimb sufletul? sa schimb pomul din spatele blocului? sa va schimb pe toti? mai bine ma schimb pe mine!

tampeniile mele rasarite intr-o seara, pe banca din statie, sub o lumina galbuie pierduta in farurile troleibuzului:

“mi-a promis ca o sa-mi cumpere vata de zahar si a spus ca o sa vina intr-o zi; nu-i asa, mama? da, draga mea, cum spui tu! nota, va rog! dar, mama, asa mi-a spus. si a zis ca are ochi albastri dar mie imi pareau verzi! stiu, scumpo, e greu sa vezi diferenta! da, dar, mami, e important! adica, peste ani, o sa-i aranjez cravata, spunandu-i ce bine se asorteaza cu nuanta ochilor lui, nu-i asa? da, dar nu mereu. platesc cu cardul! cum nu mereu? pai, ce? cine altcineva o sa-i mai aranjeze cravata? nu se stie niciodata, draga mea! nu, mami, nu, eu o sa-mi iubesc sotul si o sa-i mangai parul cand va adormi pe umarul meu si o sa-i cant daca asa o sa-l linistesc cand e suparat sau obosit sau amandoua si o sa-i sarut ochii asa cum facea tati cu tine! frumos gandesti, scumpa mea, dar vedem noi mai tarziu! multumesc! la revedere! of, mama, de ce nu ma crezi? eu chiar il iubesc! inca de pe acum, pentru ca stiu ca o sa dau intr-o zi de el si mai intai ne vom masura din priviri iar peste ani ne vom aminti ce prostuti eram! esti atat de naiva, fata mea! nu, nu si nu. eu deja il iubesc… intr-o zi va afla si el asta.”

“e ciudat; acum, in acest moment, ma gandesc cum l-as putea omori mai repede; cutitul, lama, pumnul, palma? ma innebuneste atat de mult cand il vad cu tigara in mana, neingrijit si prost si nefericitit si obosit… ah! barbatul nu aduce nicio fericire! atunci nu intelegeam insa acum l-as da pe nimic. si atunci de ce ma duc la el cantand, ii dau la o parte nenorocita aia de tigara si ii sarut buzele otravite de vreme si de blestemele mele geloase pe o tigara?”

m-a enervat filmul dar ca sa nu sufere…

Iar norii se sparg, iar cristalele ranesc

ce-ar fi daca as raspunde la o palma cu un cutit si ce-ar fi daca as sta acum pe o iarba curata in timp ce mi-as masura lungimea venelor cu un acelasi cutit? conteaza? conteaza? all these things i hate…

cat timp parfumul de fum s-a strecurat printre urechile mele totul a avut un sens sau. say goodnight si asa voi putea sa-ti tai genele la acelasi nivel incarnat in forma de triunghi.

pastele sunt bune atunci cand sunt rosii iar ochii negrii inteleg de ce albastrul cerului e mai frumos decat bucalatele azurii. suvite/ suvite/ suvite roscate nu veti fi niciodata blonde!

ai intalnire cu viata in fata unui pocal cu…? la ce te gandesti cand vezi… chiar ma crezi asa? razi caci eu asta fac. si pentru ca asta e un post in care ma dezvalui eu cu umbra mea, nu fac decat sa-ti urez fir intins… asta daca te tine.

sa nu uit:

ador   urasc iubesc blestem cara-te si taci! melodia asta!!! asa, judeca-ma, necunoscut imbecil ce esti!

Spune tu! Nu ninge cu fluturi?

7 minute am scris ce am simtit despre pamant. iar 1 minut am sters ce am scris. nu vreau decat concluzia: sa saruti neaua de pe pamant este  o traire cu totul spectaculoasa. un experiment neesuat alaturi de natura precum imbratisarea cu un arbore.

TaC pAc

iar o viata nu-mi e de ajuns sa scriu tot ce simt. iar o viata nu-mi multumeste nevoia de a darui. iar o viata nu-mi ofera o a doua carare. o viata nu-mi cere ce sa-i dau. o viata nu tipa atunci cand tac. viata nu plange daca nu o ranesc. dragostea nu se naste din nimic. eu nu ma rog fara sa cred. voi nu mintiti fara sa stiti adevarul.  iar o viata nu-mi ofera o oglinda in viitor ca sa vad totusi ce nu-mi ofera. iar eu nu ma joc cu fulgii de zapada din parul tau fara un motiv temeinic.

mda, imi place. si ce?

INTERESANT

Toti ne schimbam; si ea s-a schimbat, si eu m-am schimbat, si tu te-ai schimbat, dar el a ramas la fel hm, deoarece mi se pare ideea draguta si imi place vocea tipei:

Nu e vorba de tine!

Luna se scalda in parul tau chiar daca vantul e gelos. Adevarul e ca pana si eu sunt gelos. As vrea sa-ti prind o cosita cu care sa-ti ingalbenesc nasul care e deja galbenus. Luna? Luna? De ce mereu ea? Vreau sa fiu eu Soarele din luna ta. Zburda vantul, mangaindu-ti ceafa. Alunitele de pe gatul tau se strang in colturi. Firul tau e liber sa zburde, dar eu sunt prins de radacina lui. Vantul, adica el, incearca sa domine Luna din parul tau; iar eu nu fac decat sa tac si sa ard in stomac ciaune de libelule roze. Vorbeste-mi si mangaie-mi buza cu sunetele vocii tale, caci eu sunt femeia din Pamant, iar tu barbatul din Soare.

Pentru ca i-a placut fratelui meu

Toarce umbra

Umbra ta

Pe mana mea rasare.

Trifoi cu aripi

Iti canta-n departare.

Moara toarce, toarce…

Iar feciorul nu mai tace

Dupa umbra ta.

 

Si pentru ca mi-a placut mie,

Apocalyptica - Bittersweet.

Aiurea

Este atat de aiurea sa tragi de un vis. As putea spune ca e chiar tragic. Te trezesti si-ti

 amintesti franturi la care tot sperai de mult si incerci sa adormi din nou, incerci sa gasesti

un echilibru intre ce se intampla in mintea ta si ce este in realitate. Iti pui castile in urechi,

 vrand sa-ti amintesti visul sau, mai mult, starea pe care ti-o conferea. Dar nu mai reusesti

sa-l retraiesti si-ti vine sa te arunci din pat si sa plangi, dar tu asculti in continuare melodia,

 crezand ca-n ea vei gasi raspunsul.

 

Neinspirat2

Acesta era legamantul lui, dar si eu aveam unul.

Neinspirat1,2+1

Si mi-a zis zambind:

- Bucura-te! Asta inseamna ca suntem logoditi!

Atunci parea chiar posibil. Dar atunci era in clasa a XI-a.

Neinspirat1+1

Stau pe trotuar in timp ce cucuiul meu creste. Realizez ca n-a fost o cadere de calciu, ci ceva mult prea grav si greu de suportat pentru trup si nu numai. Acum imi amintesc. Si ce mincinos! El s-a indepartat brusc de mine. Era speriat. Mi-a repetat pentru a nu stiu cata oara: “N-am voie!”, “N-avem voie!”. Dar cine ne poate interzice noua ceva? Stiu cine si sunt suparata pe EA. Probabil de aceea mi-am uitat cruciulita acasa. In acel moment si eu am  inteles ca, totusi, e imposibil, dar el imi marturiseste legamantul lui prostesc:

- Am jurat odata ca ma voi casatori cu fata pe care o voi iubi si o voi saruta pentru prima oara!

- Vrei sa-mi zici ceva?

- Poate am mai sarutat si cu alte fete, insa pe ele nu le iubeam. Iar eu ma voi casatori cu fata pe care o voi iubi si o voi saruta pentru prima oara! Nu ma intereseaza celelalte iubiri!

- Adica ma iubesti?

- Adica… ceva imposibil!

I-am zambit, zicandu-i:

Neinspirat1

Si acum ce am de facut? Sa mananc… amintiri reci. Perioada liceului a fost o catastrofa pentru noi doi. Sa intru acum in detalii nu are rost. Dar imi amintesc cu drag de un moment, sa zic eu, median, intamplat pe o formatiune pietroasa , pe un fundal verde si albastru.Capul meu se odihnea in bratele ei. Eram plans, pentru ca eu nu ma feresc sa plang in fata ei. Atunci nu eram mai mult decat prieteni, deoarece constientizam ca exista o limita pe care nu o putem depasi. Poate pentru ca ar fi fost un pacat, poate pentru ca oricum nu ne placeam in acel sens, dar asta nu mai conteaza acum. Motivul pentru care eram suparat l-am si uitat dar cred ca era vorba de vreo nota proasta. Ce tampenie! Dar daca nu primeam acea nota eu n-as mai fi stat atunci mangaiat prin par de degetele ei mici si nici nu s-ar mai fi intamplat… M-am ridicat brusc si m-am asezat intr-una din pozitiile specifice mie pe care ea o observase si o admira de mult, prea (de) mult. Mi-am plecat capul, dupa care am privit-o. Sa nu spui nimic inseamna sa spui tot ceea ce nu se spune. Am inchis ochii in tandem si am inceput sa ne jucam unul cu buzele celuilalt. 

Neinspirat0+0

Cum am rezistat sa nu urc din nou la el? Afisam un zambet isteric si scoteam incalcita pachetul cu mancare pe care mi-l luasem de la parter preventiv. Poate reuseam sa-l pacalesc. Oare deja au inceput sentimentele mele sa scada? Atunci de ce lumea se invarte cu mine? Unde e Nordul? De ce cad si ma lovesc de gard?

Neinspirat0

Si cu o secunda poti matura o viata sau… doua

De dimineata m-am trezit si m-am intors sa-i ating parul, dar plecase. M-am grabit infasurat intr-o jumatate de cearceaf la fereastra alburie. Degetele s-au lipit de chipul din fereastra. N-am tipat, nu m-am miscat, doar am privit ochii intorsi catre mine. Incerc sa-mi amintesc de cate ori i-am sarutat. Dar le-am spus cat ii iubesc? Nu stiu, nu stiu nimic, nu inteleg si totusi exista un acord tacit. Mana imi aluneca si nu fac decat sa privesc. Secunda aceasta imensa ma copleseste. Ochii se intorc brusc si se indeparteaza intr-un ritm calm, cu o geanta mare sub nervul stang. Paltonul gri acopera rochia cu nasturi iar eu sunt singurul care stie ca dresul negru este agatat la degetul mic de la piciorul stang si totodata singurul care nu poate atinge suvitele castanii in lumina soarelui care danseaza in toate punctele cardinale.

Vis in natura                                                                       

Sub un clar de Luna

 

Am plecat din huma alba

Pe-o poteca de vernil;

Si-am ajuns incet, de-a dreptul

In fata unei usi vi.

M-am uitat prin broasca albastra

Si-am vazut un cer, din nou,

Cu smocuri de papadie

Si dragalase urari.

Florile zambeau aievea,

Intreband petalele:

Am fost, m-am intors, poate voi mai merge

am o noua idee in cap; cand voi avea timp o voi dezvolta.

in primul rand, sunt foarte fericita ca fratele meu a inceput sa dezvolte o pasiune spre romana. ieri, spre surprinderea mea, a deschis calculatorul si a inceput sa scrie in word. va las mai jos lucrarea lui si va marturisesc cu drag ca o minte de copil ascunde mai multe decat o minte de adult.

O floare

De fratele meu

A fost o Floare mica

Care era o narcisa frumoasa.

Dar …

Alte flori

O invidiau 

Pentru ca

Ea a luat  FB

Ca a stiut sa 

Spuna Alfabetul Corect.

 Iar 

Celelalte 

Flori nu.

 

 

La mare

 Tot de fratele meu

Am fost la mare. Am ajuns la hotel cu familia. Acum mergem in camera cu bagajele. Acum  ne ducem sa mancam. De dimineata am mers  cu familia pe plaja. Am fost in apa cu mama, cu tata si cu sora mea. Am stat zece zile. Si asta a fost  vacanta la mare. A fost o vacanta minunata la mare.

 

P.S. : este in clasa a doua si credeti-ma pe cuvant ca pentru un copil de 8 ani, asta e o realizare! Felicitari, iubite fratior!

si o chestie de la mine: Nevada Tan – Neustart 

Pia mia mia piA

pai daca de asta aveam chef… de ce nu?

Evolutie

Si s-a facut lumina!

iar lumea a inceput sa evolueze in bine sau in rau; chiar si cea in rau tot evolutie se numeste; la fel si eu; de cand sunt constienta de reflexia in oglinda mea, evoluez dintr-o stare in alta, toate la fel de curioase; pentru ca-l vad in fata mea pe Prince Caspian din Cronicile din Narnia, fiindca Grigorescu este peintre de la nature, deoarece Age of Empires este un joc mult trosit de mine in biti; am evoluat sau nu, omenirea face asta; sunt om sau nu, chiar si eu evoluez cu toate ca nu-ti vine a crede

Si altceva

oooook

M-am inteles: va urma o perioada de Braceface… si am inteles si de ce: pentru ca acum 2 ani am avut o revelatie pe o perioada lunga de 20 de minute in care am realizat: eu ma uit la episodul asta, si eu am patit-o la fel, si asa se va sfarsi?, adica si chestia aia vede episodul, adica 1 an din viata mea fusese deja scris intr-un scenariu de desen animat iar noi acum nu facem decat sa-l jucam?       Cat de tare! Sau imi fac grande iluzii?

si acum un episod. voua o sa va spun ca nu e acela

Serialul care m-a fascinat

Si eram o copilita naiva, cu 2 ochi cacanii si gene lungi (pe atunci). Aveam 2 maini si 2 picioare, 2 urechi si 2 nari. Insa ce este important este faptul ca acea culoare specifica ochilor mei se delecta zilnic cu un serial: Zambetul lui Sharon. Chiar eram prostuta rau pe atunci. Si acum ma mai fascineaza iar pupilele mi se dilata cand in goana spre un post dragut dau de Minimax care gazduieste Zambetul lui Sharon.

Efectele ideilor mele

Dragi cititori, va rog sa presupuneti ca aici scrie ceva interesant pentru voi, caci n-am nici dispozitia, nici rabdarea de a cauta subiecte la moda sau care sa va faca pe voi sa ma cititi. Ideea e ca nu vreau decat sa scriu ce am chef cand am chef si sa vad ce-mi poate pielea iar ea nu poate decat sa va provoace o iritatie severa a pupilelor si neuronilor.

Sure

ma duc sa fac poze

de precizat: cu aparatul meu de 2 Lei.

Another and another and another and another and another and another and another and another and another and another and another & another

Ideea zilei: mi-as dori ca intr-o zi sa ma trezesc si sa gasesc la fereastra un cer verde cu nori rosii si un pamant galben cu natura albastra.

Ideea de ieri: cana mea preferata care zacea agatata de sarma cu un cap de caine latos, s-a spart la data de 9 iulie 1996, in cartierul bucatariei vecinilor; cioburile au fost imprastiate pe si sub mainile mele iar cele din exterior au format un mozaic mincinos.

Idee oarecare: Regele Leu e una din cartile mele preferate la care de mica am plans, dar tot mai vreau s-o citesc; sunt masochista?

Idee : sandwick-ul cu branza bulgareasca e naspa si nu glumesc.

Sfat : nu scrieti idei!

Bridge to Terabithia

Regia Gabor Csupo

Cu AnnaSophia Robb, Josh Hutcherson

Gen Fantastic

Durata 95 minute

Daca vreti sa aflati mai multe click aici.

Hi HI

daca vreti sa va amuzati :))

Scroll Lock

Si si-a privit unghiile in contrast cu negrul tastaturii si s-a gandit ca trebuie sa faca ceva. A vrut sa scrie 0 cuvinte sau poate 4, dar mainile-i sunt prea albe. Si ce are a face albul mainilor cu negrul tastaturii? In esenta nimic. Dar el este prea naiv sa creada asta asa ca se imagineaza cu unghii negre si scrie Scroll Lock.

“N-are niciun sens, pentru ca nu vreau decat sa-mi vopsesc unghiile cu negru.”

Dar nu are ce face asa ca si le manjeste cu negrul tastaturii. Si asa incepe uciderea materiei cenusii din capul sau.

Divin

Divin
Bate toaca in ritm de ploaie,
Iar satucul se aprinde
De o vara minunata
De gratie si sulfina.
Se intampla sa rasara
Chiar acum,
Sub ochiul mintii,
O credinta de sub soare
Cu aripi de cainta.
Zburda cintezoiul, zburda!
In ocheade de lumina
Se afunda.
Si rasufla dulce un aer
Chiar de nu il inspira.
Crengile roiesc pe langa
Flori crescute prea devreme.
Iar cerul cununa zorii
Si patrunde-n taina sferei.
Bate toaca incet de-a pururi;
Bate, bate
Chiar de trunchiul nu clipeste,
Chiar de frunza nu aude.

 

tot ce ne inconjoara chiar de nu are sens e divin

O poveste.,.

 

Undeva pe Strada Semafor

 

- M-am gandit si eu o data sa ma sinucid… ziceam ca poate ar trebui sa mostenesc acest lucru; dar n-a fost sa fie.

- La ce te referi?

- E povestea copilariei mele cu care a inceput totul; dar totul il sti.

- Insa nu stiu ce a fost inainte.

- Asa e. Si… chiar vrei sa afli?

- Daca nu cer prea mult.

- Atunci iti spun de pe acum: nu o sa razi!

- Nu voi rade!

Ok, m-am mutat

si regret si nu

asa e, dar… iubite blog, chiar daca esti cel mai jalnic si patetic blog de pe Terra eu nu te parasesc definitiv.

multumesc

AllEiN aLlEin

e liniste afara

e liniste-n casa

iar mintea deriva

pe o spuma groasa/

ceata e deasa

s-a lasat de aseara

iar cantul e-n liniste

o pasare rara/

auzi si tu?

aud si eu?

linistea e moarta

cu coaste sfaramate/

plamanul e ros

iar cauciucul stors

nasul mic a inghetat

caci singuratatea s-a

lasat.

i am an idiot girl so…why do you cheer?

ma simt idioata dar tu? daca da, click aici

do you believe in love after life? good question.

but do you believe in life after love? idiot question.

Gratie… cu sensul meu de gracias

A fost odata, pentru ca alta formula de inceput nu gasesc, o fata. aceasta micuta domnisoara ramase orfana cu ani in urma iar acum grija sa primordiala era fratele ei mai mic pe care de cand se nascuse il calauzi cu multa dragoste si rabdare. toata saracia care o inconjura pe fetita ii conferea mai multa putere de lupta cu viata. dorind ca fratelui ei sa nu-i lipseasca nimic, micuta gospodina invatase secretele mirodeniilor pe care le cultiva cu grija in gradinita din curtea grubenhaus-ului. in fiecare dimineata, fata alegea mirodeniile pe care le pasa mai apoi transformandu-le cu mainile sale gingase in leacuri medicinale si pe cele pe care le vindea bucatarului de la palatul aflat la 6 Km departare. pentru necesitatile de toate zilele fata vindea rodul muncii ei si capata astfel cate un banut de argint. drumurile la palat devenisera deja o rutina dar de fiecare data fata nu uita sa admire bogatiile acelei curti imparatesti: vietatile mici si mari, neuitandu-le desigur si pe cele mijlocii, cantul pasarilor, verdeata lianelor, scoarta copacilor imbatraniti, zambetele si saluturile valetilor, fantana din centru, pietrele calcate de zeci de generatii de sange nobil. insa dintr-o zi, tanara incepu sa caute cu ochii si altceva, mai precis pe altcineva. in acea zi, zari cu coada ochilor ei negrii un baiat.