Stau pe trotuar in timp ce cucuiul meu creste. Realizez ca n-a fost o cadere de calciu, ci ceva mult prea grav si greu de suportat pentru trup si nu numai. Acum imi amintesc. Si ce mincinos! El s-a indepartat brusc de mine. Era speriat. Mi-a repetat pentru a nu stiu cata oara: “N-am voie!”, “N-avem voie!”. Dar cine ne poate interzice noua ceva? Stiu cine si sunt suparata pe EA. Probabil de aceea mi-am uitat cruciulita acasa. In acel moment si eu am inteles ca, totusi, e imposibil, dar el imi marturiseste legamantul lui prostesc:
- Am jurat odata ca ma voi casatori cu fata pe care o voi iubi si o voi saruta pentru prima oara!
- Vrei sa-mi zici ceva?
- Poate am mai sarutat si cu alte fete, insa pe ele nu le iubeam. Iar eu ma voi casatori cu fata pe care o voi iubi si o voi saruta pentru prima oara! Nu ma intereseaza celelalte iubiri!
Si acum ce am de facut? Sa mananc… amintiri reci. Perioada liceului a fost o catastrofa pentru noi doi. Sa intru acum in detalii nu are rost. Dar imi amintesc cu drag de un moment, sa zic eu, median, intamplat pe o formatiune pietroasa , pe un fundal verde si albastru.Capul meu se odihnea in bratele ei. Eram plans, pentru ca eu nu ma feresc sa plang in fata ei. Atunci nu eram mai mult decat prieteni, deoarece constientizam ca exista o limita pe care nu o putem depasi. Poate pentru ca ar fi fost un pacat, poate pentru ca oricum nu ne placeam in acel sens, dar asta nu mai conteaza acum. Motivul pentru care eram suparat l-am si uitat dar cred ca era vorba de vreo nota proasta. Ce tampenie! Dar daca nu primeam acea nota eu n-as mai fi stat atunci mangaiat prin par de degetele ei mici si nici nu s-ar mai fi intamplat… M-am ridicat brusc si m-am asezat intr-una din pozitiile specifice mie pe care ea o observase si o admira de mult, prea (de) mult. Mi-am plecat capul, dupa care am privit-o. Sa nu spui nimic inseamna sa spui tot ceea ce nu se spune. Am inchis ochii in tandem si am inceput sa ne jucam unul cu buzele celuilalt.
Cum am rezistat sa nu urc din nou la el? Afisam un zambet isteric si scoteam incalcita pachetul cu mancare pe care mi-l luasem de la parter preventiv. Poate reuseam sa-l pacalesc. Oare deja au inceput sentimentele mele sa scada? Atunci de ce lumea se invarte cu mine? Unde e Nordul? De ce cad si ma lovesc de gard?
De dimineata m-am trezit si m-am intors sa-i ating parul, dar plecase. M-am grabit infasurat intr-o jumatate de cearceaf la fereastra alburie. Degetele s-au lipit de chipul din fereastra. N-am tipat, nu m-am miscat, doar am privit ochii intorsi catre mine. Incerc sa-mi amintesc de cate ori i-am sarutat. Dar le-am spus cat ii iubesc? Nu stiu, nu stiu nimic, nu inteleg si totusi exista un acord tacit. Mana imi aluneca si nu fac decat sa privesc. Secunda aceasta imensa ma copleseste. Ochii se intorc brusc si se indeparteaza intr-un ritm calm, cu o geanta mare sub nervul stang. Paltonul gri acopera rochia cu nasturi iar eu sunt singurul care stie ca dresul negru este agatat la degetul mic de la piciorul stang si totodata singurul care nu poate atinge suvitele castanii in lumina soarelui care danseaza in toate punctele cardinale.
am o noua idee in cap; cand voi avea timp o voi dezvolta.
in primul rand, sunt foarte fericita ca fratele meu a inceput sa dezvolte o pasiune spre romana. ieri, spre surprinderea mea, a deschis calculatorul si a inceput sa scrie in word. va las mai jos lucrarea lui si va marturisesc cu drag ca o minte de copil ascunde mai multe decat o minte de adult.
O floare
De fratele meu
A fost o Floare mica
Care era o narcisa frumoasa.
Dar …
Alte flori
O invidiau
Pentru ca
Ea a luat FB
Ca a stiut sa
Spuna Alfabetul Corect.
Iar
Celelalte
Flori nu.
La mare
Tot de fratele meu
Am fost la mare. Am ajuns la hotel cu familia. Acum mergem in camera cu bagajele. Acum ne ducem sa mancam. De dimineata am mers cu familia pe plaja. Am fost in apa cu mama, cu tata si cu sora mea. Am stat zece zile. Si asta a fost vacanta la mare. A fost o vacanta minunata la mare.
P.S. : este in clasa a doua si credeti-ma pe cuvant ca pentru un copil de 8 ani, asta e o realizare! Felicitari, iubite fratior!
iar lumea a inceput sa evolueze in bine sau in rau; chiar si cea in rau tot evolutie se numeste; la fel si eu; de cand sunt constienta de reflexia in oglinda mea, evoluez dintr-o stare in alta, toate la fel de curioase; pentru ca-l vad in fata mea pe Prince Caspian din Cronicile din Narnia, fiindca Grigorescu este peintre de la nature, deoarece Age of Empires este un joc mult trosit de mine in biti; am evoluat sau nu, omenirea face asta; sunt om sau nu, chiar si eu evoluez cu toate ca nu-ti vine a crede
M-am inteles: va urma o perioada de Braceface… si am inteles si de ce: pentru ca acum 2 ani am avut o revelatie pe o perioada lunga de 20 de minute in care am realizat: eu ma uit la episodul asta, si eu am patit-o la fel, si asa se va sfarsi?, adica si chestia aia vede episodul, adica 1 an din viata mea fusese deja scris intr-un scenariu de desen animat iar noi acum nu facem decat sa-l jucam? Cat de tare! Sau imi fac grande iluzii?
si acum un episod. voua o sa va spun ca nu e acela
Si eram o copilita naiva, cu 2 ochi cacanii si gene lungi (pe atunci). Aveam 2 maini si 2 picioare, 2 urechi si 2 nari. Insa ce este important este faptul ca acea culoare specifica ochilor mei se delecta zilnic cu un serial: Zambetul lui Sharon. Chiar eram prostuta rau pe atunci. Si acum ma mai fascineaza iar pupilele mi se dilata cand in goana spre un post dragut dau de Minimax care gazduieste Zambetul lui Sharon.
Dragi cititori, va rog sa presupuneti ca aici scrie ceva interesant pentru voi, caci n-am nici dispozitia, nici rabdarea de a cauta subiecte la moda sau care sa va faca pe voi sa ma cititi. Ideea e ca nu vreau decat sa scriu ce am chef cand am chef si sa vad ce-mi poate pielea iar ea nu poate decat sa va provoace o iritatie severa a pupilelor si neuronilor.