Stimate Dragule Blogulete,
Iti las mai jos fandoseala mea din timpul orei de antreprenoriala (ciudata materie, ciudat prof, ciudata stare de spirit).
Copilarie in toamna
Am pornit pe un drum al inocentei. Corect ar fi sa te intreb ce parere ai. Dar, din moment ce am pornit impreuna, o sa-ti descriu perspectiva mea. Alaturi de tine ma simt copil, pentru ca si tu cand esti cu mine te comporti precum o acadea rosie printre multe bombonele care tipa. NU faci gesturi mari. Stii ca acelea sunt un nimic pentru persoane ca mine. O atingere usoara a unghiei de la degetul mic al mainii stangi, o gluma mov, o ocheada zambitoare sau chiar o suvita fluturanda care se amesteca virtiginos cu culorile Soarelui. Canta-mi ceva! sau canta-ti ceva! Chiar si asa voi intelege misterul tau. Mistic… De ce ma simt o fetita cu cap mare, maini si picioare mici? Si de ce inima mea de plastilina este modelata de bratele tale? Spune! Esti si tu de acord cu mine? Oricum nu conteaza, pentru ca un drum al inocentei nu este decat un suras perfid pe care doar unul din noi il controleaza. Iar eu sunt prea inocenta si tu prea… ce lista lunga.
