Ma simt altfel?!?

Sfarsitul primului capitol de sus in jos

Imi fumez tigara si urme rosii se stacojesc pe dansa. Picior peste picior, pe un scaun de catifea. Privesc spre un loc unde se afla o persoana. Zambesc cu toata rochita aproape moderna si fumez. Urmele rosii inca se stacojesc. Localul este plin si plin de armonie veche incetosata. Zambesc picior peste picior si ma joc cu tigara.
Imi privesc fiul. Si el sta pe un scaun de catifea. Si eu stau dreapta. El canta. Eu ascult. Eu sunt mama? Clape, clape, clape. Copilul acesta e fiul meu. Scaunul e teapan, iar pianul sta cu coada spre mine. Asa e mai bine. Sunetul se propaga mai repede si mai tare. Imi simt mai bine fiul astfel. Vi-l prezint. Este viata mea. Copilul de la pian, cantaretul efeminat cu trasaturi masculine. Am 2 fii: un baiat si un pian.
Am terminat a doua tigara si el nu se mai opreste. De mult nu mai imi spune mama. Adevarul este ca oricum nu sunt mama lui. Nu sunt decat jucaria care l-a sustinut pe tot parcursul acestui dum spre stralucire. Stralucirea cui? A culorii negre de la pian si ale clapelor, clapelor, clapelor. Ma pierd in muzichia lui. Nu este Mozart, Beethoven si nici Ceaikovski. E mai mult – este fratele meu, atingand un pian. Picior langa picior, el; picior peste picior, eu.
Mi-am dorit mult sa pot simti si eu un pian, dar eu n-am avut o sora. Eu nu fac decat sa ma rotesc de trei ori in jurul lui, sa ma prefac ca ma dau peste cap si sa astept o minune asa cum am crezut ca ar exista. Eu credeam, adica mai mult speram, ca daca ai un pian nu trebuie decat sa te asezi la el, sa ai o stare de spirit intensa si sa te apuci sa atingi clapele. Cu oroare am descoperit ca nu-i asa si din acest motiv mai trag acum un fum.
Dar mi-am sustinut fratele. Astfel stau acum intr-un local select si respectat, intr-o rochita aproape moderna, fara sot, fara extensii sau bani, ci cu un frate celebru, cantaret efeminat. Am alungat fantasmele ce ma bantuiau. Nu ma mai chinui cu dezamagiri trecute. Sunt femeia din spatele barbatului de la pian, pe care-l aplaudati atat de aprig. Observ si in priverea lui focul pe care l-am simtit si eu terminandu-mi ultima tigara pe ziua de azi.

- Iar mirosi a fum.

- Foarte perspicace.
- Stii doar ca atunci cand cant nu fac decat sa privesc pianul si, uneori, te caut si pe tine cu priverea si cred ca te gasesc dar privesc mai mult prin tine decat la tine.
- Stiu, scumpule, m-am obisnuit.
- Deci, cum a fos azi?
- (ras isteric caracteristic mie) Evident extraordinar!
- (intorcandu-se spre barman) Multumesc, surioara! O cafea, va rog !
- Iar vrei sa mirosi a cafea?
- De ce nu? Cafea cu tigari. Cine cunoaste o combinatie mai perfecta?

- Hm…
- … da?
- Nimic. Ma duc acasa.
- Acasa la noi, la tine, sau la el?
- Lasa-l pe el. Esti mai atasat tu decat eu.
- Asa a fost dintotdeauna. Cand o sa-ti deschizi pupilele mari?
- La mine acasa.
- Am intrebat cand nu unde.
- Stii si singur la care intrebare ti-am raspuns.
- Sgur, scumpo, mereu stiu ce in capusorul tau. (si-mi zbarleste parul abia spalat si coafat)
- Mda… seara placuta in continuare!
- Noapte memorabila si tie! (imi ureaza clipind printre gene daca este posibil)

Mereu ma face sa ma simt o victima a vietii. Mereu adorm cu acest gand in cap. Nu inteleg ce vreau. Inainte ii vroiam acestui copil un viitor special, nu o munca uratica recum a mea. Dar acum copilul a devenit barbat iar eu nu stiu ce mai pot face.
Picior peste picior, la masuta rotunda, din abanos, de langa usa de sticla a balconului. Perdele voluptoase albe, un pahar filiform cu lichid de doua degete carmin si o mana care sa-mi duca paharul la gura. Mana mea, normal. Dar asa e normal?
De la acest etaj se vad stelele. Mereu am adorat stelele cu toate ca religia imi interzice sa ador altceva inafara de Dumnezeu. Dar cand le vad asa mici si totusi puternice pe un fundal albastru inchis – negru, simt ca innebunesc de patima. Patima stelelor. Se spune ca doar astrologii o pot simti. Asta inseamna ca ei traiesc doar noaptea?
Acum stau pe jos, fumez tigara zero a acestei noi zile si astept o trezire iremediabila a oasului. Inca e intuneric dar pentru mine ziua aceasta incepuse de ieri. Poate ar fi cazul sa adorm si eu, macar un ceas. In atatea clipe de singuratate nu gasesc si cateva pe care sa mi le impart cu visele?

Somn in care simt durere.

Cine poate fi la ora aceasta? N-am vizor. Mereu mi-a placut elementul-surpriza.
Ah, iar el! Mereu el. Niciodat’ alt el.

- Intra!
- Intru…
- S-a intamplat ceva sau doar s-a intamplat ceva?
- Mereu intrebari capcana.
- Din moment ce te-ai hotarat sa vi inseamna ca s-a intamplat ceva care te-a determinat sa vi pana aici.
- Vorbesti de parca ai sta la celalalt capat al tunelului.
- Poate ca asa si e… pentru tine. (vreau sa mai aprind o tigara dar el ma opreste cu un gest mic si cald. Mereu imi fumez tigara unu seara, ascultandu-mi asa-zisul fiu al meu, pentru ca in fiecare zi se gaseste el sa ma opreasca in acest moment al zilei sa nu aprind blestemata aia.)
- Copilita acida;
- Nu sunt aici.
- Hai sa iesim la o plimbare! (sta si ma priveste cu acei ochi cerosi, asteptand. Mereu asteapta.)
- Ca sa ajungem intr-un alt bar in care se canta la vioara?
- Nu neaparat. Mergem unde vrei!
- Dar nici eu nu stiu unde vreau sa ajung.
- Chiar tu m-ai invatat ca drumurile nu sunt facute pentru a ajunge la o destinatie ci pur si simplu pentru a le colinda.
- Esti un…
- Niciodata nu termini ce ai de zis.
- Alta persoana extraordinar de perspicace!
- Mereu te aperi cu ironii!
- Ma mai ataci mult? (ma enervez iar ultimul nasture alb de la camasa de noapte sare; trebuie mentionat ca de fapt aceasta camasa este una barbateasca, a lui mai exact, pe care o port in fiecare noapte inca de cand ne-am cunoscut si o spal in fiecare dimineata. Ii iubesc gulerul cu toate ca dragul lui gat nu-mi place. Nici al meu, dar asta este altceva.)
- Numai asta nu fac. (iar se apropie de mine. De parca n-ar stii ca nu suport asta.)
- O sa-mi intorc capul! (il amenint)
- Sigur?
- Mai bine ai fugi tu binisor pe unde ai intrat numai ca de data aceasta cu sens opus. (si vine spre mine, eu imi intorc capul, el imi ridica privirea cu mana si nu mai am altceva de facut decat sa inchid ochii si sa-l privesc daca este posibil)
- … sigur. (imi saruta umarul stang si ma strange in brate. Din pacate, numai uneori ma ghiceste si stie de ce am nevoie, dar acesta e un moment fericit iar eu profit de el cu ochii inchisi, cu gandul la sunetele pianului fratelui meu care ar fi putut sa fie ale mele daca aveam si eu o sora.)
Stop.