cine e soarecele???
Cine e şoarecele?….sincer, nici eu nu stiu. De ce nu?…pentru că nu mă mai recunosc, pentru că nu mă mai definesc…dar, în final, de ce am nevoie de o definiţie?…aaaa da, uitasem, sunt o fiinţă (cel puţin aşa tind să cred) şi ghiciţi: sunt perfecţionistă. Cum aşa? nu m-au învăţat cei din jur că perfecţiunea e relativă şi la urma urmei noi nu o putem atinge niciodată? Dar ce? Ea nu are simţuri? Nu are speranţă?… păi cert e că nu are defecte. Dar nu faptul că nu are defecte o face imperfectă??? Sunt nedumerită..mereu sunt; deja m-am obişnuit să-mi pun zilnic întrebări şi să creez teorii însă niciodată să simt că sunt aproape de adevăr. Ce e adevărat? Unde-l găsesc pe acest domn <<adevărul>> şi dacă îl găsesc, voi fi mulţumită? sau voi încerca să găsesc un altul, mai nou, mai bun, mai uşor de suportat, mai naiv, mai ipocrit sau mai adevărat (cică…). Hei, totuşi, am divagat prea mult subiectul şi chiar nu e cazul, deoarece în ultima vreme n-am făcut decât să debitez idei pe care nici eu nu le pricep uneori sau dacă le înţeleg nu vreau să le aplic şi în cazul meu…mă consum prea mult; asta e…soarta..sunt un şoarece, pardon, o şoricică care pune prea multe la suflet şi deocamdată nu ştie de ce, dar nu mai poate da “apă la şoricei”… măcar speră că acest blog -un nou prieten- o va călăuzi spre definiţia ei cu toate că nu va fi una perfectă.
chitz chitz
?
si eu puneam la suflet multe…inca cred ca pun…
Uite, şoarece, şi ceva din Harms tradus de mine.
Dar spune-mi: de unde ai postat povestea cu Piotr Ivanovici Şusterling?
Iată ce este rău:
Maniera modernă, „civilizată”.
Tihon Ciurilin*.
Pasternak.
Pict. Lebedev*.
Pict. Akimov.
Maeştrii din Paleh*.
Ed. Academia.
Buzunarele strâmbe.
Reverele largi la sacourile bărbăteşti.
Moda la femeile sfrijite.
Tangoul.
Filmul.
Tonul domnişoarelor: Şedeţi cuminte!
Orchestra Rainbow.
Patefonul, jazzul.
Prescurtarea cuvântului „metropolitan” în „metro”.
Una din cauzele de bază ale divergenţei opiniilor omului este patima faţă de femeile sfrijite sau rotofeie.
Bine ar fi ca în grădinile publice să se traseze alei pentru o plimbare liniştită, alei care să aibă bănci pentru două locuri, situate la distanţă de 2 metri una faţă de cealaltă, însă între bănci să se planteze boscheţi deşi, pentru ca cel care şade pe o bancă să nu vadă ce se întâmplă pe cealaltă. Pe aceste alei liniştite să se stabilească următoarele reguli:
1) Pe alei se interzice intrarea copiilor, atât singuri, cât şi însoţiţi de părinţi. 2) Se interzice orice zgomot şi orice discuţie cu glas tare. 3) Pe o bancă lângă un bărbat are dreptul să se aşeze numai o femeie, iar lângă o femeie numai un bărbat. 4) Dacă cel care şade pe bancă îşi pune alături, pe locul liber, mâna sau un obiect oarecare, atunci nu ai voie să te aşezi acolo.
Să se traseze de asemenea alei pentru plimbare solitară, cu scaune pentru o singură persoană. Între scaune – boscheţi. Se interzice intrarea copiilor, zgomotul şi discuţia cu glas tare.
Femeile drăguţe să nu se plimbe prin parcuri.
[1936]
Doamne, hrăneşte-mă cu trupul Tău
Ca să se deştepte în mine setea lucrării Tale.
Doamne, dă-mi să beau din sângele Tău
Ca să învie în mine puterea ghiersului Meu.
13 mai.
Nu există prooroc fără viciu*.
Orice nălucire e lipsită de cuvinte.
Cheile pe masă înseamnă ceartă.
O fătucă şolduroasă. Un evreu, un lup, un urs – bună întâlnire.
Urmăresc într-un salon de coafură nişte muieri îngrozitoare. Mutre stupide, se fandosesc, se hlizesc. Îngrozitoare muieri!
Interesant este să numeşti o poezie după numărul de versuri.
Nişte americani jerpeliţi cu accent de mitocan stau la rând la bilete. „Şe-i asta?” zic în falset.
Alături, pe bancă, şade o proastă în covercoat şi citeşte «Teoria literaturii», subliniind demonstrativ în carte cu un creion. Proasta!
Doctorul dumneavoastră e asemeni capetelor cu ochelari expuse în magazinele optice.
Nu trebuie să-ţi reprezinţi şapte sfere ca una, două, trei, patru, cinci, şase, şapte sfere. Şapte desemnează numai o anumită proprietate cantitativă.
Alaf! Astăzi n-am izbutit să-ţi povestesc nimic. Toată ziua am vrut să mănânc şi să dorm. Umblu moleşit şi nu mă interesez de nimic.
Când o persoană s-a obişnuit să se culce foarte târziu, îi este greu să se lepede de acest obicei. Ca să te culci devreme, există o singură metodă corectă: să sari peste zi, adică să te culci tot mai târziu şi mai târziu, la început noaptea târziu, apoi dimineaţa devreme, apoi ziua şi, în fine, seara. Astfel poţi să ajungi la ora normală.
Când omul decade la modul josnic, nu-i mai rămâne decât un singur lucru: să cadă fără să se mai uite în jur. Important este doar să facă acest lucru energic şi cu farmec.
Am cunoscut un paznic, care se interesa numai de vicii. Apoi interesul său s-a îngustat, a început să se intereseze numai de un singur viciu. Şi iată că atunci când şi-a descoperit în acest viciu o specialitate a sa şi a început să se intereseze numai de această specialitate, el s-a simţit iarăşi om. A apărut încrederea în sine, şi-a pus la bătaie erudiţia, a trebuit să consulte domeniile adiacente, astfel că omul a început să evolueze.
Acest paznic a ajuns un geniu.
23 decembrie 1936.
Astăzi nu am efectuat cele 3-4 pagini plănuite. Scrisul arată astfel, fiindcă scriu culcat în pat.
Daniil Harms
Ieri tata mi-a spus că atâta vreme cât voi fi Harms, mă vor urmări nevoile.
Daniil Charms
23 decembrie 1936.
[1937]
Notez evenimentele zilei de azi, fiindcă acestea sunt uluitoare. Mai corect: un eveniment este extrem de uluitor; îl voi sublinia.
1) Ieri nu am mâncat nimic. 2) Dimineaţă am luat de la casa de economii 10 ruble, lăsând pe carnet 5, ca să nu-mi închidă contul. 3) Am trecut pe la Jitkov şi m-am împrumutat de la el 60 de ruble. 4) Pe drumul spre casă am cumpărat alimente. 5) Vremea e minunată, primăvăratică. 6) Am mers cu marina la pagoda budistă, luând cu mine o geantă cu sandvişuri şi un bidon cu vin roşu, îndoit cu apă. 7) La întoarcere am trecut pe la o consignaţie şi am văzut acolo un armoniu Schidmeister dublu manual, o copie după cel de la Filarmonică. Preţul – numai 900 ruble! Dar după o jumătate de ceas a fost cumpărat! 7ª) La Alexandr am văzut o pipă minunată. 85 de ruble. 8) Am mers împreună la Jitkov. 9) Am aflat cu ajutorul lui Jitkov cine a cumpărat armoniul şi am mers la adresă: Pesocinaia 31, ap. 46, Levinski. 10) N-am reuşit să-l răscumpărăm. 11) Am petrecut seara la Jitkov.
4 aprilie.
Destul cu toate zădărniciile şi cu trândăvia! În fiecare zi deschide acest caieţel şi notează aici minim o jumătate de pagină. Dacă nu ai ce însemna, notează măcar, după exemplul lui Gogol, că astăzi nu este nimic de scris. Scrie întotdeauna cu farmec şi raportează-te faţă de scris ca faţă de o sărbătoare.
11 aprilie 1937.
La observaţia: „Aţi scris greşit”, răspunde: „Aşa arată întotdeauna scrisul meu”.
În aceste zile nu mi-au venit deloc idei în cap. De aceea nici aici, nici în caietul albastru nu am notat nimic. Mă sâcâie teribil nişte pete luminoase. Am lucrat ca adormit la albumul «Poveşti desenate» al lui Radlovski. Dimineţile zăceam gol. Sunt lipsit de puteri pozitive .
Aprilie 1937.
multumesc foarte mult. chiar m-am delectat cu traducerile tale. felicitari! si sa incerc sa-ti raspund la intrebare: am postat acele opere aproximativ cu un an in urma. imi amintesc ca m-a interesat sa citesc mai multe de Harms si atunci, cum nu am gasit o carte, am cautat pe internet; dar m-a ajutat si matusa mea, care mi-a trimis cateva mail-uri cu diferite creatii, in special cele care sunt in engleza. cu parere de rau, trebuie sa recunosc ca nu am o memorie prea buna astfel incat nu-ti pot oferi un raspuns tocmai la obiect.
inca o data, multumesc.