eu zic doar atat:

bravo Oslo! jos palaria norvegieni! pentru mine a fost cea mai frumoasa editie pe care am vazut-o!

dragut mesajul: EUROPA NU SE LASA!

melodii absolut superbe daca stai sa le analizezi obiectiv nu ca fitzele gingas de handicapato-cretine pe care le am in scumpa mea nenorocita clasa.

fuck you

si melodii care mi-au placut… cat m-o lasa netul:)

incep cu rock… evident

felicitari, Romania! m-au surprins romanasii; surpriza surprinzator de surprinzatoare:) da, e intentionata chestia:P

la Serbia, pacat de compozitor si de freza tipului

aaa Germania cu copilita lor de 19 ani, prefacuta mica, bravo ce sa zic dar ai batut voci de exceptie numai pentru ca au stiut astia sa-ti valorifice accentul in engleza ca altfel, ESTI PRAF! link sa-ti pui singur!

Moldova super efecte dar na…

foarte draguta ideea -

dar cine naiba e unchiul Joe?

melodie de Eurovision

opa opa eu la greci chiar am dansat

ABBA in 2 in 2010

draguta faza cu drip drop

penal Belarusul cu fluturasii aia

asta parca-i tata iar tata e tare

sa nu uitam de papusica lui Balasa… da, asta e unul si stii ce? melodia e o manea prelucrata intr-o caisa:P

draguti israelienii astia

Zambet pierdut peste o coasta

Ti-as fi daruit o paleta…

Plina de ploi curate

Si lumina verde.

Ti-as fi inapoiat lacrimile…

Caci fara ele nu ai mai putea rade atat de strasnic.

Ti-as fi inchis degetele intr-un pumn mic

Si as fi uitat de ele acolo

Cam un anotimp.

Si as fi facut multe, daca m-ai fi lasat.

Dar n-are rost.

Tu ai fost

Eu am plecat.

Liliac

Frunze negre se vad din parul tau

Si pasi absurzi se aud din dormitor.

Daca as putea citi din creierul tau…

Daca as putea ajunge pan’ la dormitor.

iar tu draga melodie, ma disperi. este atat de aiurea sa te trezesti numai pentru ca ai auzit aceasta muzichie, sa o asculti fredonand-o cu fratele tau si dupa sa te culci la loc 2 ore. dauneaza grav proiectului la fizica!

e mai bine sa fie ascultata la casti… adica e ceva ciudat la vocea acestui Jonas. Doamne ce am ajuns sa fac!

melodia acestei zile

de mult n-am mai facut asa o nebunie              sunt prostuta?

mda multumesc                                                         dar nu proasta

si nu, n-am zis niciodata ca as fi fericita

sac iti amintesti?                                           sper ca le-am asezat corect

ti-am zis odata ceva legat de asta                    innebunesc?

acum te privesc stii tu cum                                dupa tine?

ha ha ha ha ha hiu hiu dublu chit

aaaa da P.S.: 16, te urasc! ghici de ce, 16!

si stiu ca melodia nu se potriveste cu 16 daarrrrrrr mrr:))

Imi fumez tigara si urme rosii se stacojesc pe dansa. Picior peste picior, pe un scaun de catifea. Privesc spre un loc unde se afla o persoana. Zambesc cu toata rochita aproape moderna si fumez. Urmele rosii inca se stacojesc. Localul este plin si plin de armonie veche incetosata. Zambesc picior peste picior si ma joc cu tigara.
Imi privesc fiul. Si el sta pe un scaun de catifea. Si eu stau dreapta. El canta. Eu ascult. Eu sunt mama? Clape, clape, clape. Copilul acesta e fiul meu. Scaunul e teapan, iar pianul sta cu coada spre mine. Asa e mai bine. Sunetul se propaga mai repede si mai tare. Imi simt mai bine fiul astfel. Vi-l prezint. Este viata mea. Copilul de la pian, cantaretul efeminat cu trasaturi masculine. Am 2 fii: un baiat si un pian.
Am terminat a doua tigara si el nu se mai opreste. De mult nu mai imi spune mama. Adevarul este ca oricum nu sunt mama lui. Nu sunt decat jucaria care l-a sustinut pe tot parcursul acestui dum spre stralucire. Stralucirea cui? A culorii negre de la pian si ale clapelor, clapelor, clapelor. Ma pierd in muzichia lui. Nu este Mozart, Beethoven si nici Ceaikovski. E mai mult – este fratele meu, atingand un pian. Picior langa picior, el; picior peste picior, eu.
Mi-am dorit mult sa pot simti si eu un pian, dar eu n-am avut o sora. Eu nu fac decat sa ma rotesc de trei ori in jurul lui, sa ma prefac ca ma dau peste cap si sa astept o minune asa cum am crezut ca ar exista. Eu credeam, adica mai mult speram, ca daca ai un pian nu trebuie decat sa te asezi la el, sa ai o stare de spirit intensa si sa te apuci sa atingi clapele. Cu oroare am descoperit ca nu-i asa si din acest motiv mai trag acum un fum.
Dar mi-am sustinut fratele. Astfel stau acum intr-un local select si respectat, intr-o rochita aproape moderna, fara sot, fara extensii sau bani, ci cu un frate celebru, cantaret efeminat. Am alungat fantasmele ce ma bantuiau. Nu ma mai chinui cu dezamagiri trecute. Sunt femeia din spatele barbatului de la pian, pe care-l aplaudati atat de aprig. Observ si in priverea lui focul pe care l-am simtit si eu terminandu-mi ultima tigara pe ziua de azi.

- Iar mirosi a fum.

- Foarte perspicace.
- Stii doar ca atunci cand cant nu fac decat sa privesc pianul si, uneori, te caut si pe tine cu priverea si cred ca te gasesc dar privesc mai mult prin tine decat la tine.
- Stiu, scumpule, m-am obisnuit.
- Deci, cum a fos azi?
- (ras isteric caracteristic mie) Evident extraordinar!
- (intorcandu-se spre barman) Multumesc, surioara! O cafea, va rog !
- Iar vrei sa mirosi a cafea?
- De ce nu? Cafea cu tigari. Cine cunoaste o combinatie mai perfecta?

- Hm…
- … da?
- Nimic. Ma duc acasa.
- Acasa la noi, la tine, sau la el?
- Lasa-l pe el. Esti mai atasat tu decat eu.
- Asa a fost dintotdeauna. Cand o sa-ti deschizi pupilele mari?
- La mine acasa.
- Am intrebat cand nu unde.
- Stii si singur la care intrebare ti-am raspuns.
- Sgur, scumpo, mereu stiu ce in capusorul tau. (si-mi zbarleste parul abia spalat si coafat)
- Mda… seara placuta in continuare!
- Noapte memorabila si tie! (imi ureaza clipind printre gene daca este posibil)

Mereu ma face sa ma simt o victima a vietii. Mereu adorm cu acest gand in cap. Nu inteleg ce vreau. Inainte ii vroiam acestui copil un viitor special, nu o munca uratica recum a mea. Dar acum copilul a devenit barbat iar eu nu stiu ce mai pot face.
Picior peste picior, la masuta rotunda, din abanos, de langa usa de sticla a balconului. Perdele voluptoase albe, un pahar filiform cu lichid de doua degete carmin si o mana care sa-mi duca paharul la gura. Mana mea, normal. Dar asa e normal?
De la acest etaj se vad stelele. Mereu am adorat stelele cu toate ca religia imi interzice sa ador altceva inafara de Dumnezeu. Dar cand le vad asa mici si totusi puternice pe un fundal albastru inchis – negru, simt ca innebunesc de patima. Patima stelelor. Se spune ca doar astrologii o pot simti. Asta inseamna ca ei traiesc doar noaptea?
Acum stau pe jos, fumez tigara zero a acestei noi zile si astept o trezire iremediabila a oasului. Inca e intuneric dar pentru mine ziua aceasta incepuse de ieri. Poate ar fi cazul sa adorm si eu, macar un ceas. In atatea clipe de singuratate nu gasesc si cateva pe care sa mi le impart cu visele?

Somn in care simt durere.

Cine poate fi la ora aceasta? N-am vizor. Mereu mi-a placut elementul-surpriza.
Ah, iar el! Mereu el. Niciodat’ alt el.

- Intra!
- Intru…
- S-a intamplat ceva sau doar s-a intamplat ceva?
- Mereu intrebari capcana.
- Din moment ce te-ai hotarat sa vi inseamna ca s-a intamplat ceva care te-a determinat sa vi pana aici.
- Vorbesti de parca ai sta la celalalt capat al tunelului.
- Poate ca asa si e… pentru tine. (vreau sa mai aprind o tigara dar el ma opreste cu un gest mic si cald. Mereu imi fumez tigara unu seara, ascultandu-mi asa-zisul fiu al meu, pentru ca in fiecare zi se gaseste el sa ma opreasca in acest moment al zilei sa nu aprind blestemata aia.)
- Copilita acida;
- Nu sunt aici.
- Hai sa iesim la o plimbare! (sta si ma priveste cu acei ochi cerosi, asteptand. Mereu asteapta.)
- Ca sa ajungem intr-un alt bar in care se canta la vioara?
- Nu neaparat. Mergem unde vrei!
- Dar nici eu nu stiu unde vreau sa ajung.
- Chiar tu m-ai invatat ca drumurile nu sunt facute pentru a ajunge la o destinatie ci pur si simplu pentru a le colinda.
- Esti un…
- Niciodata nu termini ce ai de zis.
- Alta persoana extraordinar de perspicace!
- Mereu te aperi cu ironii!
- Ma mai ataci mult? (ma enervez iar ultimul nasture alb de la camasa de noapte sare; trebuie mentionat ca de fapt aceasta camasa este una barbateasca, a lui mai exact, pe care o port in fiecare noapte inca de cand ne-am cunoscut si o spal in fiecare dimineata. Ii iubesc gulerul cu toate ca dragul lui gat nu-mi place. Nici al meu, dar asta este altceva.)
- Numai asta nu fac. (iar se apropie de mine. De parca n-ar stii ca nu suport asta.)
- O sa-mi intorc capul! (il amenint)
- Sigur?
- Mai bine ai fugi tu binisor pe unde ai intrat numai ca de data aceasta cu sens opus. (si vine spre mine, eu imi intorc capul, el imi ridica privirea cu mana si nu mai am altceva de facut decat sa inchid ochii si sa-l privesc daca este posibil)
- … sigur. (imi saruta umarul stang si ma strange in brate. Din pacate, numai uneori ma ghiceste si stie de ce am nevoie, dar acesta e un moment fericit iar eu profit de el cu ochii inchisi, cu gandul la sunetele pianului fratelui meu care ar fi putut sa fie ale mele daca aveam si eu o sora.)
Stop.

uneori timpul sta in loc iar tu te trezesti cu cearceaful  intre dinti, trebuind sa iei o decizie. lumea e asa o furtuna a fabulosului. orice ai alege, verdictul tot nu se intalneste cu linia echilibrului. asa ca ce mai conteaza? undeva acolo tot vei da de ambele raspunsuri. o cala alba nu inlocuieste o lalea alba. si niciunul din noi nu poate alege calea de mijloc, scumpule!

Iti las mai jos fandoseala mea din timpul orei de antreprenoriala (ciudata materie, ciudat prof, ciudata stare de spirit).

Copilarie in toamna

Am pornit pe un drum al inocentei. Corect ar fi sa te intreb ce parere ai. Dar, din moment ce am pornit impreuna, o sa-ti descriu perspectiva mea. Alaturi de tine ma simt copil, pentru ca si tu cand esti cu mine te comporti precum o acadea rosie printre multe bombonele care tipa. NU faci gesturi mari. Stii ca acelea sunt un nimic pentru persoane ca mine. O atingere usoara a unghiei de la degetul mic al mainii stangi, o gluma mov, o ocheada zambitoare sau chiar o suvita fluturanda care se amesteca virtiginos cu culorile Soarelui. Canta-mi ceva! sau canta-ti ceva! Chiar si asa voi intelege misterul tau. Mistic… De ce ma simt o fetita cu cap mare, maini si picioare mici? Si de ce inima mea de plastilina este modelata de bratele tale? Spune! Esti si tu de acord cu mine? Oricum nu conteaza, pentru ca un drum al inocentei nu este decat un suras perfid pe care doar unul din noi il controleaza. Iar eu sunt prea inocenta si tu prea… ce lista lunga.

te intreb: Mai vrei? raspuns: Nu, satul am fost dintotdeauna. te-as lasa intr-un desert adanc, cu serpentine prelungi si te-as lega cu un fir de nisip. as bate din aripi si as ridica tot praful in jurul tau, intr-un con continuu. te-as purta pe o firmitura de duna si as inghesui in corpul tau scrierile secrete ale vietii mele de alchimist. as calca pe mana ta stanga si as ingropa-o in adancul desertului. raspuns: O legatura nu se rupe ca lantul unui nisip. intrebare: Esti sigur?

gasesc ceva caracteristic mie: si trandafirul are culoare, si luna plange dupa un trandafir, si eu astept culoarea unui trandafir. daca intelegi ce zic    dar eu nu sunt luna si nici nu plang dupa un trandafir.

iar cu aripi de ceanura, scurse dintr-o frumoasa luna, voi invata sa ascult o viata si poate voi asterne o alta.

daca voi fi destul de aproape de urechea ta, iti voi auzi gandurile? iar daca le voi asculta, le voi intelege? si daca da, se vor intelege cu ale mele?

multumesc Alex

I have the entire world inside
Inside my soul cause I
Don’t wanna live alone
Don’t Wanna die!

I have the entire world inside
Inside my heart so I
I’m gonna sing my song
And touch the sky!

If u seek my dreams
Flying over you
You will know the truth
Let’s enjoy the fun
No, no bomb, no gun
Just light of the sun!

Forever and always I’ll be there for you…
If you’re in need just call on me
And I’ll be there..forever and always..
Forever and always I’ll be there for you…
If you’re in need just call on me
And I’ll be there..forever and always..

tampeniile mele rasarite intr-o seara, pe banca din statie, sub o lumina galbuie pierduta in farurile troleibuzului:

“mi-a promis ca o sa-mi cumpere vata de zahar si a spus ca o sa vina intr-o zi; nu-i asa, mama? da, draga mea, cum spui tu! nota, va rog! dar, mama, asa mi-a spus. si a zis ca are ochi albastri dar mie imi pareau verzi! stiu, scumpo, e greu sa vezi diferenta! da, dar, mami, e important! adica, peste ani, o sa-i aranjez cravata, spunandu-i ce bine se asorteaza cu nuanta ochilor lui, nu-i asa? da, dar nu mereu. platesc cu cardul! cum nu mereu? pai, ce? cine altcineva o sa-i mai aranjeze cravata? nu se stie niciodata, draga mea! nu, mami, nu, eu o sa-mi iubesc sotul si o sa-i mangai parul cand va adormi pe umarul meu si o sa-i cant daca asa o sa-l linistesc cand e suparat sau obosit sau amandoua si o sa-i sarut ochii asa cum facea tati cu tine! frumos gandesti, scumpa mea, dar vedem noi mai tarziu! multumesc! la revedere! of, mama, de ce nu ma crezi? eu chiar il iubesc! inca de pe acum, pentru ca stiu ca o sa dau intr-o zi de el si mai intai ne vom masura din priviri iar peste ani ne vom aminti ce prostuti eram! esti atat de naiva, fata mea! nu, nu si nu. eu deja il iubesc… intr-o zi va afla si el asta.”

“e ciudat; acum, in acest moment, ma gandesc cum l-as putea omori mai repede; cutitul, lama, pumnul, palma? ma innebuneste atat de mult cand il vad cu tigara in mana, neingrijit si prost si nefericitit si obosit… ah! barbatul nu aduce nicio fericire! atunci nu intelegeam insa acum l-as da pe nimic. si atunci de ce ma duc la el cantand, ii dau la o parte nenorocita aia de tigara si ii sarut buzele otravite de vreme si de blestemele mele geloase pe o tigara?”

m-a enervat filmul dar ca sa nu sufere…

ce-ar fi daca as raspunde la o palma cu un cutit si ce-ar fi daca as sta acum pe o iarba curata in timp ce mi-as masura lungimea venelor cu un acelasi cutit? conteaza? conteaza? all these things i hate…

cat timp parfumul de fum s-a strecurat printre urechile mele totul a avut un sens sau. say goodnight si asa voi putea sa-ti tai genele la acelasi nivel incarnat in forma de triunghi.

pastele sunt bune atunci cand sunt rosii iar ochii negrii inteleg de ce albastrul cerului e mai frumos decat bucalatele azurii. suvite/ suvite/ suvite roscate nu veti fi niciodata blonde!

ai intalnire cu viata in fata unui pocal cu…? la ce te gandesti cand vezi… chiar ma crezi asa? razi caci eu asta fac. si pentru ca asta e un post in care ma dezvalui eu cu umbra mea, nu fac decat sa-ti urez fir intins… asta daca te tine.

sa nu uit:

ador   urasc iubesc blestem cara-te si taci! melodia asta!!! asa, judeca-ma, necunoscut imbecil ce esti!

mda, imi place. si ce?

Umbra ta

Pe mana mea rasare.

Trifoi cu aripi

Iti canta-n departare.

Moara toarce, toarce…

Iar feciorul nu mai tace

Dupa umbra ta.

Si pentru ca mi-a placut mie,

Apocalyptica - Bittersweet.

Este atat de aiurea sa tragi de un vis. As putea spune ca e chiar tragic. Te trezesti si-ti

 amintesti franturi la care tot sperai de mult si incerci sa adormi din nou, incerci sa gasesti

un echilibru intre ce se intampla in mintea ta si ce este in realitate. Iti pui castile in urechi,

 vrand sa-ti amintesti visul sau, mai mult, starea pe care ti-o conferea. Dar nu mai reusesti

sa-l retraiesti si-ti vine sa te arunci din pat si sa plangi, dar tu asculti in continuare melodia,

 crezand ca-n ea vei gasi raspunsul.

- Bucura-te! Asta inseamna ca suntem logoditi!

Atunci parea chiar posibil. Dar atunci era in clasa a XI-a.

- Am jurat odata ca ma voi casatori cu fata pe care o voi iubi si o voi saruta pentru prima oara!

- Vrei sa-mi zici ceva?

- Poate am mai sarutat si cu alte fete, insa pe ele nu le iubeam. Iar eu ma voi casatori cu fata pe care o voi iubi si o voi saruta pentru prima oara! Nu ma intereseaza celelalte iubiri!

- Adica ma iubesti?

- Adica… ceva imposibil!

I-am zambit, zicandu-i:

De dimineata m-am trezit si m-am intors sa-i ating parul, dar plecase. M-am grabit infasurat intr-o jumatate de cearceaf la fereastra alburie. Degetele s-au lipit de chipul din fereastra. N-am tipat, nu m-am miscat, doar am privit ochii intorsi catre mine. Incerc sa-mi amintesc de cate ori i-am sarutat. Dar le-am spus cat ii iubesc? Nu stiu, nu stiu nimic, nu inteleg si totusi exista un acord tacit. Mana imi aluneca si nu fac decat sa privesc. Secunda aceasta imensa ma copleseste. Ochii se intorc brusc si se indeparteaza intr-un ritm calm, cu o geanta mare sub nervul stang. Paltonul gri acopera rochia cu nasturi iar eu sunt singurul care stie ca dresul negru este agatat la degetul mic de la piciorul stang si totodata singurul care nu poate atinge suvitele castanii in lumina soarelui care danseaza in toate punctele cardinale.

Sub un clar de Luna

Am plecat din huma alba

Pe-o poteca de vernil;

Si-am ajuns incet, de-a dreptul

In fata unei usi vi.

M-am uitat prin broasca albastra

Si-am vazut un cer, din nou,

Cu smocuri de papadie

Si dragalase urari.

Florile zambeau aievea,

Intreband petalele:

Cand lumina nu mai e,

Unde se ascunde soarele?

Si asa toti s-au apucat

Sa rezolve

Acest mister neterminat.

Puful zorilor

Pe albul cararilor

A platit tribut

Sa tina un discurs.

Iar ingerul albinelor

Inspecteaza colinele

Purcese in nemurire.

Numai luna neclintita

Sta, se roaga, nu se agita

Si purcede drumul sau

Tot spre urma Soarelui.

Crengile se gudura

Vantul cand le suiera,

Iar o bufnita cu-n ochi

Sta la panda pana-n zori.

Si cand toate au obosit,

Inganand descantece de gasit,

Soarele a rasarit

Si visele spulberate s-au gasit.

in primul rand, sunt foarte fericita ca fratele meu a inceput sa dezvolte o pasiune spre romana. ieri, spre surprinderea mea, a deschis calculatorul si a inceput sa scrie in word. va las mai jos lucrarea lui si va marturisesc cu drag ca o minte de copil ascunde mai multe decat o minte de adult.

O floare

De fratele meu

A fost o Floare mica

Care era o narcisa frumoasa.

Dar …

Alte flori

O invidiau 

Pentru ca

Ea a luat  FB

Ca a stiut sa 

Spuna Alfabetul Corect.

 Iar 

Celelalte 

Flori nu.

La mare

 Tot de fratele meu

Am fost la mare. Am ajuns la hotel cu familia. Acum mergem in camera cu bagajele. Acum  ne ducem sa mancam. De dimineata am mers  cu familia pe plaja. Am fost in apa cu mama, cu tata si cu sora mea. Am stat zece zile. Si asta a fost  vacanta la mare. A fost o vacanta minunata la mare.

P.S. : este in clasa a doua si credeti-ma pe cuvant ca pentru un copil de 8 ani, asta e o realizare! Felicitari, iubite fratior!

si o chestie de la mine: Nevada Tan – Neustart 

pai daca de asta aveam chef… de ce nu?

Si s-a facut lumina!

iar lumea a inceput sa evolueze in bine sau in rau; chiar si cea in rau tot evolutie se numeste; la fel si eu; de cand sunt constienta de reflexia in oglinda mea, evoluez dintr-o stare in alta, toate la fel de curioase; pentru ca-l vad in fata mea pe Prince Caspian din Cronicile din Narnia, fiindca Grigorescu este peintre de la nature, deoarece Age of Empires este un joc mult trosit de mine in biti; am evoluat sau nu, omenirea face asta; sunt om sau nu, chiar si eu evoluez cu toate ca nu-ti vine a crede

si acum un episod. voua o sa va spun ca nu e acela

ma duc sa fac poze

de precizat: cu aparatul meu de 2 Lei.

Ideea zilei: mi-as dori ca intr-o zi sa ma trezesc si sa gasesc la fereastra un cer verde cu nori rosii si un pamant galben cu natura albastra.

Ideea de ieri: cana mea preferata care zacea agatata de sarma cu un cap de caine latos, s-a spart la data de 9 iulie 1996, in cartierul bucatariei vecinilor; cioburile au fost imprastiate pe si sub mainile mele iar cele din exterior au format un mozaic mincinos.

Idee oarecare: Regele Leu e una din cartile mele preferate la care de mica am plans, dar tot mai vreau s-o citesc; sunt masochista?

Idee : sandwick-ul cu branza bulgareasca e naspa si nu glumesc.

Sfat : nu scrieti idei!

Regia Gabor Csupo

Daca vreti sa aflati mai multe click aici.

“N-are niciun sens, pentru ca nu vreau decat sa-mi vopsesc unghiile cu negru.”

Dar nu are ce face asa ca si le manjeste cu negrul tastaturii. Si asa incepe uciderea materiei cenusii din capul sau.

Undeva pe Strada Semafor

- M-am gandit si eu o data sa ma sinucid… ziceam ca poate ar trebui sa mostenesc acest lucru; dar n-a fost sa fie.

- La ce te referi?

- E povestea copilariei mele cu care a inceput totul; dar totul il sti.

- Insa nu stiu ce a fost inainte.

- Asa e. Si… chiar vrei sa afli?

- Daca nu cer prea mult.

- Atunci iti spun de pe acum: nu o sa razi!

- Nu voi rade!

- A fost odata ca-n realitate o familie formata din mama, tata si cei 5 copilasi ai lor. Toti locuiau intr-o cocioaba construita din diferite vechituri si gunoaie aruncate de locatari in gangul dintre doua moteluri. Ironia sortii ii adusese pe toti 7 in acest loc, caci tatal nu fusese de mult ofiter iar mama croitoreasa de lux. Dar asta e o alta poveste. Cert e ca cei 5 copii: 2 fete si 3 baieti se intelegeau foarte bine, iubindu-se cum numai fratii stiu. Strada motelului era mereu plina de femei usoare iar copiii acestei familii sarace pentru a-si mai umple timpul faceau diferite sotii cocotelor. De scoala nici nu se pomenea. De unde bani de rechizite, uniforme si toate celelalte? Se spune ca educatia este pentru oricine. Dar asta e inca o vorba gresita de-a oamenilor. Mama incerca sa mai castige cate un banut, spaland rufele damelor de companie si carpind sosetele localnicilor buni la inima iar tatal… la inceput a incercat sa-si gaseasca de lucru dar peste tot i se spunea acelasi lucru << nu avem nevoie de cersetori >>. Nu intelegeau ca tata nu dorea altceva decat sa lucreze cinstit. Insa farsa pe care i-o jucasera fostii mai mari decat el ii blestemase toata viata. Astfel incat, cu timpul, tata a inceput sa-si uite amarul in bautura cu banii mamei. Toata ziua era la bodega iar seara o batea pe mama, ne batea pe noi. La inceput au fost ei doi si-o fata. Dupa am aparut si restul. Dar tata tot un singur copil stia ca are; atat de beat devenise. Mama se ofilea din ce in ce mai tare. Noi… noi ne jucam flamanzi in noroi si ne purtam de grija. De cersit nu aveai cui cere; te mai intorceai si batut acasa daca acea chestie se putea numi acasa. Asa s-a intamplat cu praslea al nostru. N-a vrut decat un colt de paine sau un banut dar ei l-au chinuit si i-au taiat cu cutitul de rosii si o ureche. L-am salvat cu toate ca nu credeam ca o sa reziste… si pentru ce? Mama isi lua campii, nu mai avea forta sa se lupte cu tata iar copiii ei deveneau din ce in ca mai nespalati din toate punctele de vedere. Asa am dus-o ani de zile pana intr-o iarna apriga cum nu ne mai fusese dat sa traim. Mama era sfecla la fata, arzandu-i cred si oasele. Tata isi continua ritualul mult iubit. Noi nu mai stiam ce sa mai facem, cui sa mai cerem ajutor; doftorii doreau galbeni iar noi nici nu vazusem aur pana atunci decat in vise. Trecuse ianuarie iar mama era din ce in ce mai rau. Intr-o seara, ne-am intors de la o bataie cu bulgari caci fusese mai blanda ziua respectiva si ne-am gasit tatal gemand la capataiul mamei noastre. Ramasesem incremeniti. Betiv cum era, totusi nu-l mai vazuseram pana atunci pe tata plangand. Simteam mila si uiatsem de noi. Ne-am asezat in genunchi si ne-am rugat. Ciudat: nu ne-am rugat doar pentru noi ci pentru toate mamele si toti tatii din lume. Cand si-a dat seama ca suntem in spatele lui, tata a tipat la noi si ne-a ars si cate una cu toata forta lui. Probabil a fost un mod de a se descarca nu de a rani. A plecat pufnind si nu s-a mai intors decat dupa 2 zile. Cand a revenit, mama era si mai rau. Noi crezusem ca a adus vreun doctor dar venise singur iar singuratatea lui ne spulberase toate sperantele. Ne-a gonit pe toti afara dar eu m-am ascuns dupa un dulapior si i-am asculatat:

- Nu-i primeste nicaieri.

- De ce? intreba mama cu ultimele puteri.

- Zice ca nu-s destul de orfani.

- Asa e. Nu-s orfani… inca.

- Cred ca amandoi stim ce avem de facut. si o lacrima ii cazu pe mana mamei pe care o tinea strans la piept.

- Asa e. Repede pana nu se intorc.

Iar tata ii dadu mamei o ultima sarutare, scrise o adresa pe podea cu un creion vechi si o sugruma plangand pe mama. Mama noastra. Apoi lua cutitul de taiat rosii pe care-l gasisem la ghen… poate, cine stie? o fi chiar cutitul care-l mutilase pe fratele nostru si si-l infipse drept in inima. Cazu langa mama iar eu n-am iesit acolo decat dupa mult timp, dupa ce fratii mei incetasera sa boceasca. Am privit adresa si i-am condus acolo. Iar in acel moment, cei 5 infrigurati ridicara capul si privira inlemniti pancarda de deasupra cladirii: << Orfelinatul Glasgow. Numai orfani>>.

- Atat?

- Restul il cunosti si singura.

- Iti pare rau?

- Nu. Din contra. De ce? Vrei sa-mi spui ca-ti pare rau?

- Nu. Din contra.

Si amandoi se imbratisara la lumina lunii.

asa e, dar… iubite blog, chiar daca esti cel mai jalnic si patetic blog de pe Terra eu nu te parasesc definitiv.

multumesc

e liniste afara

e liniste-n casa

iar mintea deriva

pe o spuma groasa/

ceata e deasa

s-a lasat de aseara

iar cantul e-n liniste

o pasare rara/

auzi si tu?

aud si eu?

linistea e moarta

cu coaste sfaramate/

plamanul e ros

iar cauciucul stors

nasul mic a inghetat

caci singuratatea s-a

lasat.

do you believe in love after life? good question.

but do you believe in life after love? idiot question.

tanarul se antrena sub indrumarea maestrului sau in arta manuirii spadei. atata gratie, eleganta si dragalasenie nu mai vazuse eroina noastra pana acum, aceste elemente fiind, iata!, inglobate intr-un simplu baiat. drumurile acelea devenisera momente de admiratie care conduceau incetul cu incetul la iluzii. astfel, povestea a continuat asa cateva luni. ea se uita, el se antrena. ea stia ca el nu o vede, el o vazuse si incoltise deja inauntrul sau dorinta de a o cunoaste. totul a decurs in acest mod pana intr-o dimineata cand fata nu mai aparu. printul, caci bineinteles respectivul baiat era unicul fiu al imparatului, a inceput sa-si faca griji; dar a sperat ca poate nu se intamplase ceva rau. mai trecu o zi, ea nu veni. mai trecu o zi, ea nu veni. mai trecu o zi si tanara iar nu se infatisa. in tot acest timp, fratele fetei se imbolnavise grav: orbise, avea febra, pete galbene, ameteli, vedenii si vise ciudate. sora era innebunita nemaistiind cum sa-l ingrijeasca mai bine. bani nu avea asa ca nici nu se mai sinchisise sa cheme doftorul din cetate; ea incercase sa-l insanatoseasca cu leacurile sale. dar printul, vazand ca tanara nu mai apare, se interesa de ea la bucatar si afla ca nici el nu stia ce se intamplase. baiatul incepuse sa caute casa fetei. seara tarziu afla unde locuieste si ajunse acolo in scurt timp. la vederea lui, fata se inrosi si ii spuse ca din pacate ea nu are conditiile pentru a gazdui un print. acesta rase si o intreba ce s-a intamplat. afland toata povestea, a doua zi, odata cu rasaritul soarelui, vraciul il lua pe fratele fetei la palat si incepu sa-l ingrijeasca. de teama ca fiiul sau sa nu se indragosteasca de tanara, imparatul i-a interzis sa mai paraseasca palatul iar fetei sa mai apara pe acolo.  sora ramase astfel singura cu grijile si rugaciunile sale. trecu o zi, o saptamana, o luna iar fratele ei nu daduse niciun semn de viata. incepuse sa bata la portile palatului dar nimeni nu-i spunea nimic: nici sa plece, nici sa stea. intorcanduse intr-o zi asa ravasita cum era incepu sa planga: pentru mama, pentru tata, pentru fratele ei, pentru print, pentru casa, pentru mirodenii numai pentru ea nu. si printre lacrimi si rugaciuni incepuse sa faca intelegeri cu Dumnezeu, ultima fiind:

“Doamne ai mila, caci Tu m-ai creat la fel ca si pe fratiorul meu! fa-ma mica, cat o palma sa ma pot strecura in castel la fratele meu. are nevoie de mine si eu am nevoie de el!”

nu trecura doua momente iar Dumnezeu induiosandu-se o transforma pe fata intr-un soarece. fata multumi printre suspine si porni grabita spre palat. au trecut patru zile pana ajunse la ziduri. acolo se strecura printr-o crapatura invechita si mistuita de mucegai si isi croi drum spre camera fratelui ei. auzind voci se hotara sa plonjeze printr-o crapatura dintr-un tavan si cum i-o fi norocul. zis si facut. plutind precum un fulg in aerul din camera, sustinuta de aripile ingerului ei pazitor, soricica ateriza pe podea si mare ii fu mirarea cand zari pantofii printului in fata unei oglinzi uriase, surprinzandu-l pe acesta in toiul unei discutii aprige cu sosia sa. ochii tanarului ajunsera asupra soricelului din oglinda iar primul sau imbold fusese acela de a sari in pat insa in cele din urma se apropie de oglinda si mangaie locul in care se reflecta cu atentie imaginea soricicii. fata nu stiu ce sa faca, inlemnind. printul se rasuci brusc si se indrepta spre soarece. se apleca si il lua in mainile sale calde. ridica in aer soricelul plapand iar acesta se simti ca mai inainte, incojurat de aripi. printul se afla acum la acelasi nivel cu acel mic sufletel, putand sa se oglindeasca in pupilele vietatii. si asta si facu. in cele doua margaritare negre privi un baiat imbracat ciudat, asezat pe un scaunel in fata unui lucru mare, impunator si negru din care se auzeau sunete melodioase iar acea armonie parea atat de familiara… era un baiat la un pian; un suflet cu un alt suflet; o melodie ce spunea totul; reusise; vazuse muzica. in dorinta printului de a avea mai aproape acei doi ochi pe care ii stia, de a proteja necuvantatoarea, acesta strivi trupul firav al soricelului, fiinta cazand fara suflare pe podea. printul se sperie dar tipatul strident al vraciului il trezi din reverie. parasi camera si alerga spre cea unde se afla vraciul. acesta, cu ochii bulbucati, ii arata oripilat spre fratele tinerei care acum canta. canta la un pian. printul ingenunche dinaintea lui iar lacrimile cursera. baiatul era vindecat. era baiatul acela… baiatul din ochii negrii ai soricelului care vedea muzica. ramase orb, dar restul se schimbase. printul desteptandu-se vru sa se intoarca la soricica dar prea tarziu. aceasta fusese luata de catre inger si dusa pana la grubenhaus, unde Dumnezeu o transforma din nou in om si ii ingropa trupul la radacinile mirodeniilor.

fratele continua sa cante la pian. fata continua sa ajute morodeniile sa se nasca. printul continua sa aibe grija de poporul Sau. Amin.